Paul Horrell testează primul „tri” de la BMW. Și se îndrăgostește de el.
Aceasta este originea. Și da, în felul său, este fermecător de simplu, ca o foaie albă. BMW-ul nostru E21 este uimitor de proaspăt — din 1975 a parcurs doar 3000 mile.
Micul motor cu patru cilindri primește combustibil prin cel mai simplu carburator monocameral. Pentru a coborî geamul, trebuie să rotești o manivelă. Și apoi — să te întinzi și să reglezi oglinzile manual. E bine că deflectoarele de ventilație din cabină sunt imense, pentru că nu există aer condiționat aici.
Fonturile de pe butoane și cadrane sunt ciudat de variate. Lipsește un tahometru, așa că nu poți ști cât de mult se rotește motorul. Pe mânerul schimbătorului de viteze — doar patru numere.
Dar să stai aici și să conduci mașina — este o plăcere pură. Scaunul și pedalele sunt perfect adaptate. Vizibilitatea este uimitoare — datorită ferestrelor mari și stâlpilor subțiri. Mașina este surprinzător de compactă și clară. Ține marginea subțire de plastic a volanului imens — și pornește la drum.
Conform standardelor actuale, nu este o mașină sport. Dar este foarte bună. Doar merge pe drum, cu o suspensie relativ moale, iar anvelopele rulează leneș peste denivelări. Direcționează-l în curbă — și va găsi singur ieșirea. Direcția este complet mecanică, dar foarte ușoară. Și precisă. Pe autostradă, doar stai liniștit, nu este nevoie să corectezi constant traiectoria. Această mașină este confortabilă, dar deloc neglijentă. Are un adevărat stil.
Micul motor cu ax cu came de sus este energic și trage voluntar. Acest lucru este complet diferit de „cvadruplele” zgomotoase și cloncănitoare cu camejoase care dominau acea epocă. Se rotește ușor, deși fără tahometru, nu știu la câte rotații.
Dar nu mi-e teamă să-l rotesc, deoarece știu că blocul acesta suporta 1500 CP în versiunile de calificare turboalimentate ale Brabham pentru Formula 1.
Acest motor avea deja un potențial evident. La fel ca ideea unui sedan compact BMW…