Uleiul fără aprobare - ieftin și disponibil. Însă ce se ascunde în spatele prețului atrăgător? Și merită să riscăm motorul pentru câțiva bani economisiți?
Creșterea prețurilor la uleiurile de motor și piese auto determină tot mai mulți șoferi să caute alternative economice. Intervin oferte de pe marketplace-uri, uleiuri cu etichete dubioase și chiar fără aprobări oficiale de la producătorii auto. Dar este sigur? Și ce consecințe poate avea economia pe ulei?
Pe ambalajele originale de uleiuri de motor, de obicei, se pot vedea logo-uri și aprobări de la marii producători auto: Toyota, Hyundai, Kia, Mercedes-Benz, BMW, Volkswagen, Porsche și alții. Aceste aprobări nu sunt doar o simplă formalitate. Ele indică faptul că uleiul a fost testat și recunoscut ca fiind compatibil cu tipuri specifice de motoare. În trecut, în atelierele oficiale se foloseau exclusiv astfel de uleiuri. Astăzi, alegerea se face din ce în ce mai des în favoarea prețului, și nu a calității. Și asta poate avea consecințe.
Pe piață există de mult timp clasificări internaționale, precum API (American Petroleum Institute) și ACEA (Asociația Constructorilor Europeni de Automobile). Ele stabilesc standarde generale referitoare la vâscozitate, conținutul de aditivi și stabilitatea termică. Dar acești criterii s-au dovedit a fi insuficienți - fiecare producător auto are specificitățile sale în construcția motoarelor.
Astfel, de exemplu, Mercedes-Benz are propriul standard MB 229.5, Volkswagen are aprobări precum VW 504.00/507.00, iar BMW - Longlife-04. Ele iau în considerare nu doar compoziția chimică a uleiului, ci și diverse aspecte, cum ar fi funcționarea turbocompresorului, a filtrului de particule, a sistemului de schimbare a fazelor distribuției și regimurile de temperatură în punctele de frecare.
De aceea, producătorii de ulei, dorind să ajungă pe „listele albe”, trec printr-o procedură complexă și costisitoare de certificare. Nu este doar un sticker pe un bidon - este o confirmare reală că uleiul funcționează corect într-o anumită serie de motoare.
Dacă uleiul nu îndeplinește cerințele producătorului, pot apărea diverse probleme. Cele mai inofensive sunt o creștere a consumului de combustibil sau o deteriorare a dinamicii. Însă deseori se termină mai grav: uzură accelerată a pieselor de distribuție, impurificarea segmentelor de piston, canale de ulei colmatate și, în cel mai rău caz, o revizie completă a motorului.
Mai ales sensibile la calitatea uleiului sunt motoarele turbo moderne și de mică capacitate cu sistem de injecție directă. Acestea au o încărcare termică ridicată, iar un ulei neoriginal sau nepotrivit poate să nu facă față.
Dacă, din anumite motive, nu poate fi achiziționat un ulei cu aprobarea necesară, trebuie măcar să ne orientăm după standardele internaționale API și ACEA. Acestea rămân unele dintre cele mai de încredere repere. De exemplu, API SN Plus sau ACEA C3 - este nivelul minim de calitate adecvat pentru majoritatea motoarelor moderne pe benzină și diesel.
Este important ca uleiul ales să îndeplinească cerințele specificate în manualul de utilizare al vehiculului. De asemenea, trebuie ținut cont de climă - vâscozitatea uleiului este aleasă cu atenția la temperatura exterioară.
Ambalaj contrafăcut:
Capac sau sigiliu suspect:
Pret mai mic decât piața:
Cumpărarea de la un vânzător neautorizat:
Numerele de pe ambalaj nu se potrivesc:
Chiar dacă doriți să economisiți, redacția auto30 nu recomandă turnarea în motor a primului ulei întâlnit fără o calitate confirmată. Prezența aprobării producătorului auto este o garanție că uleiul a trecut toate testele și se potrivește cu adevărat motorului dumneavoastră. Altminteri, economisirea poate duce la cheltuieli considerabile pentru reparații.