Buick își numea automobilele din 1960 modele „Turbine Drive”, dar sub capotă nu exista niciun motor cu turbină

Nu, automobilele Buick din 1960 nu erau echipate cu motoare cu turbină cu gaze. Însă denumirea “Turbine Drive” avea un scop, iar povestea din spatele ei merită explorată.

De-a lungul anilor, Buick a folosit numeroase cuvinte și expresii memorabile în promovarea sa. Nume precum Fireball 8 și Dynaflash rămân parte din istoria mărcii, alături de celebrul slogan: “Când se vor construi automobile mai bune, Buick le va construi.” Și cine ar putea uita întrebarea: “Nu ați prefera, de fapt, un Buick?”

Poate cea mai intrigantă formulare a apărut în 1960, când materialele publicitare ale Buick descriau practic întreaga gamă drept “Buick-uri cu Turbine Drive”. Compania nu sugera că automobilele sale aveau motoare cu turbină cu gaze. Autorii textelor publicitare se refereau la transmisia automată.

Până în 1959, Buick renunțase la denumirea comercială Dynaflow în favoarea numelui Twin Turbine pentru transmisia sa automată GM. În loc să se bazeze pe angrenaje planetare convenționale pentru multiplicarea cuplului în timpul accelerării, transmisia folosea un convertizor de cuplu.

Numele Twin Turbine făcea referire la cele două turbine din interiorul convertizorului de cuplu, o soluție introdusă la transmisia Dynaflow din 1953. Buick a oferit și Flight Pitch Dynaflow în 1958, mai cunoscută sub numele Triple Turbine. Problemele persistente s-au dovedit însă greu de rezolvat, iar producția a încetat în 1959.

În 1960, Buick a dus strategia de denumire cu un pas mai departe, promovând intens întreaga gamă ca fiind echipată cu “Turbine Drive”. Numele Dynaflow ajunsese să aibă atât avantaje, cât și dezavantaje, fiind în cele din urmă considerat un handicap de marketing.

Pentru proprietarul tipic de Buick, care accelera lin, Dynaflow oferea o funcționare excepțional de lină, fără schimbări perceptibile ale treptelor. La solicitarea unei accelerări mai puternice, însă, experiența putea semăna cu cea oferită de o transmisie modernă cu variație continuă (CVT), cu o aparentă lipsă de legătură între turația motorului și viteza de deplasare. Împreună cu accelerațiile în general modeste, acest comportament i-a adus transmisiei poreclele deloc măgulitoare “Dynaslow” și “Dynaslush”. Ambele au devenit expresii familiare printre pasionații de automobile, aproape la fel de ușor de recunoscut ca numele Dynaflow însuși.

Asta nu înseamnă că Dynaflow, cunoscută și sub numele Twin Turbine sau Turbine Drive, a fost un eșec. Majoritatea proprietarilor de Buick erau pe deplin mulțumiți de ea. Transmisia și-a demonstrat fiabilitatea pe milioane de automobile, iar aproximativ 99,4% dintre cumpărătorii de Buick din 1960 au ales această transmisie automată neconvențională.

Exista însă un inconvenient: singura alternativă era o transmisie manuală. Este interesant să ne gândim ce ar fi ales cumpărătorii dacă Buick ar fi oferit transmisia automată Hydra-Matic de la GM, mai convențională, alături de Turbine Drive.

Din diverse motive, vânzările Buick au continuat să scadă în 1960, ajungând la puțin sub 254.000 de automobile. Aceasta reprezenta aproximativ o treime din vânzările diviziei în importantul an de model 1955, când Buick fusese la un pas de a ieși din clasamentul primilor zece constructori auto din industrie.

Numele Turbine Drive a apărut în întreaga gamă Buick timp de numai un an, deși transmisia în sine a continuat să poarte această denumire până în 1964. Buick a adoptat apoi transmisia Turbo-Hydramatic folosită la nivelul grupului GM, comercializând-o sub numele Super Turbine 400.